PROFEŢII NU MOR NICIODATĂ

In zilele noastre verbul "a fi" (om) a fost înlocuit demult cu verbul "a avea" (materie).

De când se nasc şi până când mor, oamenii vor "să aibă".

Vor să aibă cutia colorată din mâna ta, vor să aibă jucării mai multe, vor să aibă hăinuţe ca vecinul, vor să aibă calculator, vor să aibă celular din ce în ce mai sofisticat, vor să aibă bani, femei frumoase, maşini luxoase, bijuterii scumpe, haine elegante, apartamente, vile, putere, influenţă, publicitate, faimă, glorie, respect şi iar bani!

Dacă pe parcursul formării lor ca indivizi nu primesc şi o educaţie spirituală adecvată, iar familia şi societatea nu le arată că trebuie să-i pună pe semenii lor înaintea produselor, atunci oamenii devin individualişti, egoişti, lacomi, avari, dependenţi numai de lucruri materiale, încercând din răsputeri să ţină pasul cu moda, cu tendinţele pieţei de consum, cu cei din jurul lor cu care intră într-o concurenţă perpetuă de bunuri, de averi şi de orgolii.

În momentul de faţă este evident că societatea noastră, condusă de "bogumilii " Talmudului şi marea finanţă a ocultei mondiale francmasonice, nu poate asigura această educaţie creştinească, fiind de fapt adversarul înverşunat al Binelui.

Rămâne doar familia, cea care ar fi trebuit să fie celula de bază a societăţii - lucru care nu se mai întâmplă, pentru că ea, societatea, se formează, finanţează, influenţează, instruieşte, hotărăşte, urmăreşte (pardon, monitorizează!), ca o tumoare ce creşte pe un corp cândva sănătos. Din păcate, este evident că de multe ori celulele tumorale îmbolnăvesc şi celulele de bază, sănătoase - în speţă familiile românilor.

Astăzi avem case mai mari dar familii mai mici, fără copii sau fără unul dintre părinţi.

Avem mai multe funcţii dar mai puţină minte.

Avem mai multe cunoştinţe dar mai puţină judecată proprie.

Avem mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme.

Avem o medicină mult mai performantă dar din ce în ce mai puţină sănătate.

Avem clădiri mai mari dar suflete mai mici, autostrăzi mai largi dar minţi mai înguste ca niciodată.

Cheltuim mai mult dar avem mai puţin, cumpăram mai mult dar ne bucurăm mai puţin.

Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea des, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim puţin şi controlat, ne uităm prea mult la televizor, la tâmpenii şi lucruri fără nici o valoare, şi ne rugăm prea rar sau doar când ne mai loveşte mânia lui Dumnezeu.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile, căci le-am gonit din ţară sau chiar le-am omorât.

Vorbim prea mult fără folos, iubim prea rar şi urâm prea des. Am învăţat cum să ne câştigam existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă plăcută lui Hristos.

Am adăugat ani vieţii, odată cu boli, dureri, necazuri - nu viaţă propriu-zisă.

Am ajuns până pe Lună şi înapoi, dar avem probleme când trebuie să traversăm strada şi să salutăm un vecin; am cucerit spaţiul cosmic dar nu şi pe cel interior.

Am cucerit atomul dar nu şi prejudecăţile noastre.

Am făcut lucruri cu mai mult simţ estetic şi comercial dar nu mai bune calitativ. Am construit mai multe calculatoare, care deţin mai multe informaţii ca niciodată, care produc mai multe copii, dar comunicăm din ce in ce mai puţin.

Scriem mai mult dar învăţăm mai puţin, uneori nici măcar din propriile greşeli.

Plănuim prea multe şi realizăm prea puţine, ne grăbim când nu trebuie şi aşteptăm - când nu trebuie - sfârşitul unei infinite tranziţii.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete, sunt vremurile oamenilor cu funcţii mari şi caractere meschine, ale profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale, de faţadă, ale minţilor înceţoşate şi abrutizate de nevoi.

Acestea sunt vremurile în care avem două venituri dar mai multe divorţuri, case mai frumoase dar cămine destrămate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide dar ţara nu ne-o cunoaştem deloc, vremuri în care avem scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale umflate cu E-uri si amidon modificat, pastile care îţi induc orice stare, de la bucurie la linişte şi moarte.

Vremuri în care avem prea multe în vitrine dar nimic în interior.

Încearcă, până nu este prea târziu, să petreci puţin timp cu persoanele iubite sau dragi, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate. Încearcă - şi aminteşte-ţi - să spui o vorbă bună copilului tău, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine. Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine, pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima - şi nu te costă nimic, dar absolut nimic. Aminteşte-ţi să spui "te iubesc" când simţi lucrul acesta, aminteşte-ţi că o sărutare, o îmbrăţişare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteşte-ţi să cinsteşti memoria eroilor neamului care s-au gândit că prin jertfa şi sacrificiul lor, intr-o zi TU vei trăi mai bine.

Gândeşte-te la ce au făcut ei pentru ţară, nu la culoarea lor politică. Eroii nu au culoare politică.

Încearcă să reţii că odată, nu demult, în România a existat un Profet, soldat al lui Hristos, înconjurat de oameni năzdrăvani şi muncitori ce şi-au dat viaţa împreună cu el, pentru a ne aduce nouă lumina şi speranţa în suflete şi a înfăptui o ţară ca soarele de pe cer.

Aminteşte-ţi că Profetul a fost vândut, ucis mişeleşte şi răstignit de către Iuda până în zilele noastre.

Nu-l jelui, căci este viu în Ceruri.

Dar cea mai mare victorie a lui este că a reuşit să-şi biruiască duşmanii prin faptul că este mai puternic, mai prezent ca niciodată în conştiinţa şi inimile multora dintre noi, fie că suntem conştienţi de lucrul acesta sau nu.

Şi după toate acestea, totuşi vei vărsa o lacrimă pentru el, spune: GATA! Ajunge! Până aici!

Vrem lumină, nu întuneric! ÎI vrem pe Dumnezeu, nu pe satan! ÎI vrem pe Hristos, nu profeţii mincinoşi de azi! Vrem dragoste înflăcărată, nu ură exacerbată! Vrem adevărul nu minciuna!

Vrem Comisia noastră, a majoritarilor, a băştinaşilor, de studiere a crimelor, ororilor şi terorii bolşevice!

Vrem despăgubiri pentru victimele ciumei roşii de la călăi şi de la cei care au adus şi finanţat comunismul la noi în ţară, indiferent cine sunt aceştia!

Vrem dreptate şi drepturi egale cu minoritarii şi alogenii!

Vrem o Comisie obiectivă care să stabilească, pe bază de documente, nu pe baza unor simple afirmaţii pline de ură sau a unor martori mincinoşi, dacă în România a fost într-adevăr holocaust.

Vrem România Legionară!

Dacă simţi că împărtăşeşti aceleaşi sentimente, dacă simţi că nu mai rezişti, încearcă să te apropii fără frică, fără resentimente, de Mişcarea Legionară, şi vei avea revelaţia unei descoperiri uluitoare. Vei găsi aici oameni cum ai crezut că de mult timp nu mai pot exista în ţara noastră!

Convinge-te, nu pleca urechea la ce spun alţii!

Trăiască Legiunea si Căpitanul!

Ionuţ Moraru