PROGRAMUL DE GUVERNARE AL MIŞCĂRII LEGIONARE

Interviu cu dr. Şerban Milcoveanu, şeful studenţimii române interbelice, un valoros martor al epocii, veteran de război

- D-le dr. ŞERBAN MILCOVEANU, sunteţi singura persoană care, la ora actuală, mai deţine informaţii din sursă directă privind programul de guvernare al Mişcării Legionare, program total necunoscut, ocultat de duşmanii Mişcării şi de unii dintre supravieţuitorii Căpitanului care au influenţat soarta Mişcării; oricum acest program, dacă a existat, este cunoscut doar parţial sau în linii prea mari.

Ştiu că în calitate de preşedinte al studenţimii române în perioada 1937 - 1940 aţi frecventat foarte des sediul central al Mişcării Legionare, că aţi cunoscut direct numeroase personalităţi legionare care au fost asasinate în sept. 1939, că aţi stat în închisoare la Râmnicu Sărat timp de doi ani împreună cu o parte importantă a Statului Major Legionar, printre care şi şeful Partidului "Totul Pentru Ţară", ing. Gh. Clime, şi şeful Ardealului legionar, dr. Ion Banea. Mă bazez pe memoria Dvs. fenomenală şi pe faptul că aţi fost şi sunteţi preocupat de problemele politice şi de Mişcarea Legionară.

Spuneţi-mi, vă rog, ce ar fi făcut Căpitanul când ar fi ajuns la conducerea ţării?

- Domnule Codreanu, vă mulţumesc pentru vizită şi vă stau la dispoziţie. Aţi nimerit foarte bine şi întrebarea, şi persoana căreia vă adresaţi.

Unul dintre defectele actuale ale legionarilor este că subestimează instituţia Statului Major Legionar despre care vorbeşte chiar Căpitanul în "Circulări şi manifeste".

Nişte agitaţi incapabili? În nici un caz!

În primul rând, precizez că este o diferenţă imensă de grad calitativ între Mişcarea Legionară până în 1938 şi cea de după asasinarea Căpitanului. Duşmanii Mişcării Legionare, politologi care astăzi se produc la TV şi în ziare, vor să acrediteze ideea că Corneliu Zelea Codreanu a fost sămânţa şi Horia Sima fructul, dar adevărul este că între Corneliu Zelea Codreanu şi Horia Sima s-a produs o fractură de coloană vertebrală.

Asasinarea Căpitanului şi a Statului Major Legionar a fost o fractură de coloană vertebrală: s-a terminat cu Mişcarea Legionară vie şi creatoare şi a apărut o impostură.

Horia Sima, în 1940, a deschis larg porţile şi a chemat o sumedenie de persoane care au dat o altă structură şi un alt suflet Mişcării, scopul lui fiind să înece vechea Gardă legionară într-o cantitate nouă de oameni, ca să nu se mai poată cunoaşte cum a fost la origine şi să nu se mai conteste supremaţia lui în Mişcare.

În acest fel vă voi răspunde la întrebări: referindu-mă la programul Mişcării Legionare de sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu.

Reforma omului, în primul rând

Când a pornit Mişcarea Legionară, în 1927, Căpitanul şi-a dat seama că programul de guvernare nu e suficient, ci trebuie să ai cu cine să-l aplici: "Ţara aceasta piere din lipsă de Oameni, nu din lipsă de programe."

Atunci s-a purces la organizarea mijloacelor de guvernare, adică la crearea unor oameni care să opereze în teren. Căpitanul a descoperit că omul nu este caracterizat numai de intelect, ci şi de virtuţile de caracter, că este o unitate psihică, şi atunci a conceput un program de educaţie eroică şi creştină. Şcoala dezvolta numai calităţile de intelect ale tineretului, pe când Mişcarea Legionară îi dezvolta virtuţile de caracter, luând ca model armata. Nu este o întâmplare faptul că structura Mişcării a fost inspirată de armată, pentru că armata, pe lângă funcţia de apărare a graniţelor şi a independenţei naţionale, are şi o funcţie educativă, învăţând tineretul nu numai disciplina, ci şi tenacitatea, efortul.

S-a încercat distrugerea din istorie a Mişcării, acreditându-se ideea că legionarii nu au ştiut ce vor şi că au fost nişte agitaţi fără scop. Nu este adevărat!

Mişcarea ştia foarte precis ce vroia, şi avea nu numai explicaţii cauzale la evenimente, dar avea şi soluţii. Avea şi gândire finalistă şi forţa de a aplica soluţiile. Eficienţa Mişcării consta nu numai în faptul că prinsese adevărul istoric, dar găsise şi soluţiile.

Centre legionare pentru elaborarea programului de guvernare

În privinţa soluţiilor, eu vă pot fi de folos cu o parte din programul Mişcării, pentru că existau câteva centre care construiau acest program. În primul rând gruparea "Axa" de sub conducerea comandantului legionar, avocatul şi gazetarul Mihail Polihroniade, care era un adevărat laborator ideologic pentru formarea programului . Apoi mai erau: un centru de documentare şi de analiză, la sediul central al Mişcării din str. Gutenberg nr. 3, condus de comandantul legionar al Bunei Vestiri, ing. Gh. Clime, care avea o dată pe săptămână şedinţe unde veneau numai şefii de cuib (centrul avea mai multe secţii: agricultură, industrie, secţia sanitară, urbanistică etc.); un centru la Cernăuţi pentru probleme sociologice, sub conducerea senatorului legionar prof. univ. Traian Brăileanu.

Industria

Nu cunosc, de exemplu, despre programul referitor la industrie al Mişcării decât faptul că se vroia dezvoltarea numai a acelor ramuri industriale pentru care existau materii prime în ţară şi care puteau concura pe plan mondial. Se studiau cărţile prof. univ. cu orientare de dreapta, Mihail Manoilescu - modelul corporatismului - a se vedea cărţile acestuia.

Mişcarea Legionară nu a cultivat autarhia, aşa cum a făcut regimul lui Ceauşescu, ci se considera complementaritatea economiei româneşti cu a celorlalte ţări europene. Nu se vroia industrializare forţată, nici industrie de avangardă, industrie de vârf, nici nu se preconiza lupta clasei muncitoare împotriva celorlalte clase.

Agricultura

Privitor la agricultură pot să vă dau mai multe detalii.

Mişcarea Legionară considera că proprietatea face parte din personalitate: nu concepea ţăran salariat, ci numai ţăran proprietar; nu admitea, în schimb, latifundiile.

Ceea ce făcuse regele Ferdinand şi Ionel Brătianu era numai etapa I şi Mişcarea venea cu etapa a II-a - şi cea mai importantă - introducerea unei legi (legea Walter Darre, care s-a aplicat în Germania), prin care gospodăria familială şi cele cinci hectare cu care fuseseră împroprietăriţi ţăranii, nu se împărţeau între moştenitori, pentru a se evita fărâmiţarea, ci se transmiteau numai unuia dintre copii, celui mai mic care despăgubea pe ceilalţi întreţinându-i la oraş, pentru ca neamul românesc să recucerească oraşele acaparate de străini. Să explic şi care era raţiunea: cele cinci hectare pe care le primiseră ţăranii urmau să se împartă între copii, ajungându-se deja ca la următoarea generaţie să revină doar câte un hectar de persoană (ţăranii aveau, în genere, câte patru - cinci copii); cam aşa arată acum proprietatea agrară din România, fărâmiţată: un milion de proprietari, fiecare cu câte un hectar sau două, insuficient pentru a face agricultură.

Satul este matca oricărui stat; fără pământ, în aer, nu se poate realiza nimic.

Cele mai mari proprietăţi admise (100 - 200 ha) - proprietăţi care să poată achiziţiona utilajele pentru a putea face agricultură intensivă şi pentru a diversifica culturile, Mişcarea Legionară venise cu ideea să le transforme în ferme model, cu caiet de sarcini întocmit de Ministerul Agriculturii în folosul proprietarului, dar şi în scopul dezvoltării industriei alimentare.

Acest proiect al transmiterii proprietăţii intra în conflict de idei cu mişcarea ţărănistă a lui Ion Mihalache. Acest partid, cu o origine eroică, pornit de pe câmpurile de luptă de la Mărăşeşti şi Mărăşti, fusese captat de masoni, şi, ca atare, mergea spre pulverizarea proprietăţii, spre lupta de clasă: străinii care doreau să ne acapareze economic urmăreau ca fiii de ţărani să nu vină la oraş ca să nu-i concureze ca clasă mijlocie, în meserii şi servicii, ci să-şi macine energia pe plan local.

Este ştiut că prosperitatea şi progresul unei ţări este dat de clasa de mijloc: cu cât aceasta are o pondere mai mare, cu atât nivelul de trai este mai ridicat, ori străinii şi masonii tocmai aceasta urmăreau în vederea subjugării României - acapararea clasei de mijloc.

În plus, oraşele sunt centrele nervoase ale statului şi clasa conducătoare se creează la oraş.

Acesta, de fapt, a fost obiectul luptei între ţărănişti şi legionari, ca şi între clasa înstrăinată a politicienilor şi legionari.

Reforma creditelor

Tot în legătură cu agricultura Mişcarea Legionară a pus imediat în programul ei reforma creditelor, lucru de care nu vorbeşte nimeni, deşi constatăm şi astăzi că din cauza neacordării de credite, în general - ca să nu vorbim de credite avantajoase - necesare pentru lucrul pământului, ţăranul şi agricultura României se duc de râpă. Orice întreprindere trebuie pornită cu un capital.

După legea de atunci (ca şi după legea de acum) creditele se dădeau (şi se dau) în funcţie de capitalul depus; ori copiii de ţăran român nu aveau (şi nu au nici acum) de unde să depună capital, salariile de atunci (ca şi cele de acum) neputând acumula capitaluri.

Mişcarea Legionară prevedea ca munca salariată să poată crea capitaluri, iar cei selecţionaţi prin studii şi comportament moral şi creştin să primească credite fără să fie necesar a avea mulţi bani depuşi în bănci. Tineretul universitar putea avea certitudinea că va putea fonda ceva la sfârşitul studiilor, va putea face parte din noua clasă de mijloc, din noua burghezie, dar nu o burghezie parazitară, ci una productivă.

Adaug că evreii primeau toţi de la Finanţa Internaţională primul capital pe baza căruia aveau apoi acces la sume mai mari - prin băncile româneşti; aşa s-a creat burghezia evreiască, cu fonduri primite pe bază de încredere.

Dorinţa de reformare a legii creditului este la originea succesului Mişcării Legionare, dar şi a masacrării ei.

În viaţa unui stat cea mai importantă lege nu este, aşa cum s-ar părea, Constituţia, sau, mai bine-zis, nu numai aceasta, ci împreună cu legea electorală şi cu legea creditelor.

Structurarea societăţii - elita conducătoare şi clasa de mijloc

În plan social, Mişcarea Legionară vroia organizarea curentului de ascensiune socială a fiilor de ţărani - aşa cum am spus şi mai devreme.

Crearea de cadre incoruptibile, capabile, creatoare.

Idealismul tineretului a fost şi va fi singura soluţie.

Condiţiile ca tinerii să fie şi să rămână incoruptibili erau: exemplul celor de la vârf şi dreptatea socială în ţară (de exemplu, atunci când din muncă se poate acumula capital).

România nu va fi salvată niciodată dacă nu se va cultiva incoruptibilitatea, adică un număr de cadre de conducere care să servească societatea în mod dezinteresat. Coruptibilitatea este cancerul de azi al României.

Vă amintesc că Mişcarea preconiza ca jefuitorilor dovediţi ai banului public să li se confişte averile.

Originea acelui legământ la mormântul lui Moţa şi Marin, în care Căpitanul a spus că tocmai conducătorii trebuie să trăiască în sărăcie (adică în sobrietate, a nu se confunda sărăcia cu mizeria), ca să existe dreptate socială şi prosperitate generală.

Eu nu cunosc în epoca, în anii aceia când trăia Corneliu Zelea Codreanu, nici un legionar din miile de legionari cu care am intrat în contact, care să fi avut vreun interes material, şi nici n-am putut suspecta pe nici unul de aşa ceva. Toţi erau idealişti, generoşi, altruişti, toţi vroiau să servească ţara. Căpitanul a dovedit, prin toată viaţa lui, de zi cu zi, şi prin moartea de martir, că acest legământ nu a fost doar o simplă figură de stil.

Sistemul politic

Mişcarea Legionară credea în realitate: realitatea nu este democraţia sau dictatura; acestea sunt mijloace.

Realităţile sunt: omul, familia, naţiunea, întreaga omenire, iar deasupra tuturor este Dumnezeu.

Mişcarea Legionară credea în drepturile naturale ale omului: dreptul la sănătate, la educaţie şi dezvoltare, la justiţie, dar mai credea şi în drepturile care provin din îndeplinirea obligaţiilor, pentru că Mişcarea socotea că interesul general al societăţii are prioritate asupra intereselor particulare ale omului, cu condiţia să nu prejudicieze drepturile naturale legitime ale omului.

Căpitanul punea accent deosebit pe familie, pe transformarea ei în celulă sănătoasă a societăţii.

Plan urbanistic

Exista chiar şi un program urbanistic în curs de elaborare şi pot spune că, printre altele, se dorea îmbogăţirea Bucureştiului cu opere de artă, statui, mausolee pentru eroii neamului etc. şi construirea unui Pantheon al României.

Politica externă

Mişcarea Legionară a preconizat întotdeauna alianţă cu statul care putea garanta integritatea şi suveranitatea României, având în vedere că un stat mic, ca ţara noastră, aflat la confluenţa dintre Orient şi Occident, bogat şi frumos, învecinat cu imperialismul rusesc bolşevic care era şi anticreştin, şi antiuman, trebuie neapărat să aibă o alianţă funcţională cu o mare putere opusă acestui duşman periculos, de veacuri.

Iar la momentul acela, singura putere care putea garanta era Germania

Şi câtă dreptate a avut Mişcarea Legionară - care n-a fost ascultată - s-a văzut şi s-a resimţit cumplit, şi se mai resimte.

Totodată, Căpitanul a propus ca oamenii politici de la conducerea ţării să răspundă pentru acţiunile lor care implicau ţara: dacă distrugi un om eşti pedepsit, dar dacă distrugi o ţară?! Puterea fără răspundere degenerează în tiranie.

- Cum rămâne atunci cu articolul unuia dintre ideologii Mişcării, prof. Nae Ionescu: "Ce program are bobul de grâu care încolţeşte?" S-ar putea deduce că Mişcarea nu avea un program?

- Acel articol a fost scris în 1933, când Legiunea era încă în faza de cristalizare, la "reforma omului" de care am vorbit mai înainte. Însuşi Căpitanul a declarat, tot în 1933, că primul punct din programul legionar era acumularea de forţă (şi apoi utilizarea ei).

Ei bine, începând cu 1935 Legiunea avea deja o elită formată, iar curentul legionar luase amploare în ţară, astfel încât începuse a se gândi la programul de guvernare.

Totul s-a realizat pas cu pas, iar când politicienii s-au convins că Legiunea este capabilă să realizeze ceea ce ei nu puteau - sau nu vroiau - au devenit categorici în a o extermina.

Vă mai amintesc că se luase chiar iniţiativa înfiinţării unei şcoli de prefecţi şi a alteia de primari (chiar înaintea începerii marii prigoane antilegionare), Căpitanul mirându-se că nu o făcuseră alţii înaintea lui (argumentul lui era: dacă trebuie şcoală pentru a conduce un tramvai, cum se poate să nu trebuiască şcoală pentru conducerea unui sat, oraş sau judeţ?!)

În plus, mai adaug că se lucra necontenit la acest program de guvernare, iar asasinarea Căpitanului şi a marii părţi a elitei legionare a oprit totul în faza de proiect.

- D-le doctor ŞERBAN MILCOVEANU, vă mulţumesc: atât pentru valoroasa Dvs. contribuţie la cunoaşterea adevărului istoric, cât şi pentru concizie.

A consemnat pentru Cuvântul Legionar, Nicador Zelea Codreanu

(nov.2003)